Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) poruncește națiunii sale să se depărteze de șapte infracțiuni și păcate distrugătoare. Atunci când a fost întrebat care sunt acestea el a menționat: În primul rând: Politeismul, însemnând a-I face asociați lui Allah în adorare prin considerarea unui alt lucru sau ființe ca fiind similar sau asemănător cu El, Preaslăvitul, în orice aspect, și dedicarea oricărei forme de adorare altcuiva în afară de Allah Preaînaltul. El a început cu menționarea politesmului, întrucât acesta este cel mai grav păcat. În al doilea rând: Magia, care include suflarea în noduri, incantații, leacuri și fumegarea - care afectează trupul persoanei vrăjite, provocând moartea, îmbolnăvirea sau separarea dintre soț și soție. Ea este lucrarea diavolului și de cele mai multe ori nu poate fi săvârșită decât prin politeism și invocarea duhurilor rele și plinirea lucrurilor murdare cerute de acestea. În al treilea rând: Omorârea unui suflet pe nedrept, lucru pe care Allah l-a interzis, cu excepția cazului în care există o reglementare juridică pentru aceasta și este îndeplinită numai și numai de o autoritate competentă. În al patrulea rând: Consumarea dobânzii sau beneficierea de aceasta în orice altă modalitate. În al cincilea rând: Însușirea averii unui copil al cărui părinte a murit înainte ca acesta să atingă vârsta pubertății. În al șaselea rând: Dezertarea în timpul bătăliei împotriva necredincioșilor. În al șaptelea rând: Acuzarea de adulter a femeilor libere, dreptcredincioase și caste; și tot astfel și în cazul bărbaților care sunt acuzați pe nedrept.

• Păcatele majore nu se rezumă doar la aceste șapte păcate, ci ele au fost specificate doar din cauza gravității și a pericolului lor.
• Este permisă uciderea unei persoane, ca rezultat al aplicării legii talionului (a răscumpărării juridice), în cazul apostaziei sau al adulterului comis după căsătorie, cu condiția ca aceasta să fie executată în mod drept, de un judecător islamic într-o țară islamică.